Cum recunoști burnout-ul când ești manager sau team leader

Dacă ai o echipă în grijă, poate te recunoști aici. Proiectele merg, oamenii tăi primesc răspunsuri. Tu nu-ți mai amintești când ai avut o seară fără telefonul de serviciu. Iar luni dimineață ești la fel de obosită ca vineri seara.

Organizația Mondială a Sănătății descrie un sindrom care apare din stresul cronic de la locul de muncă, atunci când stresul acesta nu a fost gestionat cu succes. Îi spune burnout, sau epuizare profesională. Îl trece în clasificarea bolilor ca fenomen ocupațional și spune clar că nu e clasificat ca afecțiune medicală ^[1].

Asta nu îl face mai ușor de dus. Dar definiția îl leagă de muncă, așa că poți schimba întrebarea. În loc de „ce e în neregulă cu mine?”, poți întreba „ce s-a dezechilibrat între mine și munca mea?”.

Ce este burnout-ul

OMS descrie trei dimensiuni: epuizarea, o distanță tot mai mare față de job (sau negativism și cinism față de el) și o eficiență profesională mai scăzută. Termenul se referă doar la muncă și nu ar trebui folosit pentru alte zone ale vieții ^[1].

Burnout-ul apare în capitolul despre factorii care influențează starea de sănătate. Acolo OMS pune motivele pentru care oamenii ajung la medic fără să fie vorba de o boală ^[1]. Codul lui în ICD-11 este QD85 ^[2].

Christina Maslach și Michael Leiter, doi dintre autorii chestionarului MBI despre care scriu mai jos, îl descriu ca pe un răspuns prelungit la stresul cronic din relațiile de la muncă. Ei îl văd ca pe o nepotrivire între om și job, care poate apărea în șase zone: volumul de muncă, controlul, recompensa, comunitatea, corectitudinea și valorile. Pentru acest model există deocamdată doar primele dovezi ^[3].

Burnout-ul a fost studiat întâi în meseriile de grijă, unde regula nescrisă era să fii altruist, să pui nevoile celorlalți pe primul loc și să dai tot ce ai ^[3]. Poate tu lucrezi în IT, în vânzări sau într-o bancă. Te recunoști totuși în regula asta?

Semnele burnout-ului

În viața unei team leader pot arăta cam așa:

• Oboseala nu mai trece după un weekend liber și uneori nici după concediu.
• Te surprinzi cinică față de proiecte sau oameni la care țineai. Ședința de luni te enervează de duminică.
• Ai senzația că orice ai face nu e suficient și că nu mai realizezi nimic.

Prima ține de epuizare, a doua de distanța față de job, a treia de eficiență ^[1]. Nu e o listă de diagnostic. Te poate ajuta să observi cum ai fost în ultimele luni.

De ce e atât de greu să fii manager de mijloc

Ca team leader stai între două niveluri. De sus vin deciziile și termenele. De jos vin întrebările, nemulțumirile și nevoile echipei tale. Tu le duci pe amândouă.

Un studiu pe aproape 22.000 de angajați cu normă întreagă din SUA a găsit mai multă depresie și anxietate la supraveghetori și manageri decât la patroni sau la angajații fără rol de conducere. Autorii o explică așa: cu excepția managerilor de top, cei de la mijloc ajung să aplice decizii la care au avut puțin de spus și primesc, în același timp, nemulțumirea celor pe care îi coordonează ^[4].

Trei precizări. Studiul a măsurat depresia și anxietatea, nu burnout-ul. Datele sunt din 2001–2002 și au fost culese o singură dată, deci nu arată ce a cauzat ce. Iar diferența cea mai clară a apărut la supraveghetorii fără studii superioare; la manageri a fost mai mică ^[4].

Contează și cât ți se cere. O meta-analiză a găsit că epuizarea emoțională se leagă mai puternic de cerințele jobului decât de resurse ^[5]. Resursele, adică sprijinul și controlul asupra propriei munci, pot amortiza efectul cerințelor asupra burnout-ului ^[6]. Pe ele le poți negocia uneori.

O meta-analiză cu peste 12.600 de lideri a găsit că starea de bine a liderului și felul în care conduce merg împreună ^[7]. Nu se știe care pe care influențează.

Privit sistemic, locul tău e între două grupuri, fiecare cu așteptările lui. Oboseala ta poate spune ceva despre tine, dar și despre felul în care e gândit postul.

De ce nu te poți opri nici când ai timp

Să lași munca deoparte în timpul liber înseamnă să nu faci nimic legat de job și nici să nu te gândești la el ^[8]. Nu e de ajuns să închizi laptopul dacă te gândești la mailuri până adormi.

O meta-analiză cu peste 38.000 de angajați a găsit că oamenii care se deconectează mai bine raportează mai puțină epuizare, somn mai bun și o stare de bine mai bună. Cei care lucrează și în timpul liber se deconectează mai greu. La fel cei care investesc foarte mult în muncă ^[9].

Poate și la tine pauza vine cu vinovăție sau cu teama că se pierde ceva dacă încetinești. Despre vinovăția asta am scris mai mult în articolul despre vinovăția când spui nu.

Când a devenit odihna ceva ce trebuie meritat?

Burnout sau depresie?

Cercetătorii nu s-au pus de acord. Unii cred că burnout-ul e o formă de depresie, alții că e altceva și are nevoie de o recunoaștere separată ^[10].

O echipă a analizat 14 eșantioane, cu peste 12.000 de oameni din mai multe țări. Epuizarea, miezul burnout-ului, s-a suprapus foarte puternic cu simptomele depresive (r = 0,80) ^[10]. O altă meta-analiză a găsit o legătură moderată între burnout și depresie (r = 0,52) și a tras concluzia că sunt lucruri diferite ^[11]. Cifrele nu se compară direct: prima se referă doar la epuizare și e calculată altfel, a doua la burnout în ansamblu.

Maslach și Leiter consideră că sunt distincte: burnout-ul ține de job, iar depresia e mai generală și nu depinde de context ^[3]. Dacă tristețea și lipsa de plăcere te urmăresc și în weekend, în concediu, cu prietenii, merită o evaluare la un medic psihiatru sau la un psihoterapeut.

De ce nu găsești aici un test de burnout

Mulți caută „test burnout”. Am ales să nu pun un test pe pagină. Chestionarul lui Maslach, Maslach Burnout Inventory (MBI), e protejat de drepturi de autor și se folosește pe bază de licență. A fost construit pentru cercetare, ca să măsoare burnout-ul pe o scală de la puțin la mult, pe trei dimensiuni. Chiar editorul lui scrie că pragurile pentru un diagnostic nu au fost bine stabilite ^[12]. Așa că un scor online nu îți poate spune dacă ai burnout.

În loc de scor, îți las trei întrebări. Nu le aduni și nu dau un rezultat:

• Te simți fără energie și după zilele libere?
• Ai observat că te-ai îndepărtat de oameni sau de munca la care țineai?
• Ți se pare că orice ai face nu e suficient?

Dacă ai răspuns „da” la toate, ai un motiv bun să vorbești cu cineva despre asta.

Ce ajută și ce nu poți repara singură

Trei cercetători de la Universitatea de Vest din Timișoara au adunat studiile controlate despre intervenții pentru burnout la angajați. Efectele au fost mici, dar s-au menținut în timp. Tehnicile cognitiv-comportamentale și cele de relaxare au ajutat doar la epuizarea emoțională ^[13].

La medici, intervențiile care au schimbat organizarea muncii au avut efecte mai mari decât cele adresate doar persoanei. Autorii au tras concluzia că burnout-ul ține de întreaga organizație, nu doar de fiecare om în parte ^[14]. O altă meta-analiză, tot pe medici, a găsit că pot ajuta ambele tipuri de intervenții ^[15].

Ce faci tu contează. Efectul e însă mai mare dacă se schimbă ceva și în jurul tău.

1. 1.

   Observă când ești „în priză”

   Câteva zile, notează când verifici mailul sau telefonul de serviciu după program. Lucrul în timpul liber a mers împreună cu o deconectare mai slabă ^[9]. Nu notezi ca să te critici. Vrei doar să vezi cât din seară dai tot jobului, fără să-ți dai seama.

2. 2.

   Pune o graniță mică între muncă și restul zilei

   O oră fără notificări, telefonul de serviciu lăsat în altă cameră, un drum pe jos după program. Nu am un studiu care să spună care dintre ele merge cel mai bine. Alege una pe care o poți ține.

3. 3.

   Cere sprijin și deleagă

   Sprijinul de la colegi și șefi a mers împreună cu o deconectare mai bună ^[9]. Pentru multe femei, delegarea vine cu teama că vor dezamăgi. Am scris despre asta în articolele despre sindromul impostorului la muncă și despre perfecționism.

4. 4.

   Spune „nu” la ce nu mai încape

   Epuizarea se leagă mai mult de cerințele jobului decât de resurse ^[5]. Uneori singurul loc unde le poți micșora e un „nu” spus unui termen sau unui proiect în plus. Câteva idei găsești în articolul despre cum să spui nu.

5. 5.

   Vorbește despre ce ține de organizație

   Dacă problema e felul în care e împărțită munca, o parte din soluție ține de organizație. Merită o discuție cu șeful tău despre ce se poate schimba.

Ce poate face terapia

În terapie nu pot repara organizația în locul tău și nu îți promit că epuizarea trece într-un anumit timp. Ne uităm la partea ta: de ce îți e atât de greu să te oprești, de ce pauza vine cu vinovăție și de ce valoarea ta pare să depindă de cât duci. Ne uităm și la ce poți negocia: limite, delegare, ce accepți și ce nu mai accepți.

Ești manager, dar nu doar atât. În terapie avem timp să ne uităm și la restul vieții tale. Ședințele sunt individuale, la cabinetul din Iași sau online.

Dacă oboseala nu mai trece nici după zilele libere, scrie-mi.